IN IUSTITIA SIGNO VINCES

Forumul de dezbatere al studentilor Facultatii de Drept Simion Barnutiu din Sibiu
 
PortalPortal  AcasaAcasa  CalendarCalendar  FAQFAQ  GalerieGalerie  CautareCautare  InregistrareInregistrare  MembriMembri  GrupuriGrupuri  ConectareConectare  

Distribuiți | 
 

 scrisoarea unui copil plangacios

In jos 
Mergi la pagina : 1, 2, 3, 4  Urmatorul
AutorMesaj
...
preparator
preparator


Numarul mesajelor : 12
Varsta : 30
Localizare : sibiu
Reputatie : 0
Data de inscriere : 25/12/2008

MesajSubiect: scrisoarea unui copil plangacios   Lun Mai 31, 2010 10:03 am

nu credeam ca as putea ajunge sa imi fie atat de dor de prietenul meu cel care ma intelegea din priviri... cu care vorbeam fara cuvinte si care trecea dincolo de ceilalti...
sunt intr-o continua lupta in a ma descoperi; poate este egoist sa iti scriu fara sa te intreb ce mai faci , dar parca ma sufoca conventionalismele astea... as astepta mai repede sa te citesc scriindu-mi ceea ce simti, cum reusesti sa traiesti printre superficialitatile si pragmnatismele celor mai multi... faci asta? sau te chinuie si pe tine aceleasi lucruri care ma doboara in fiecare zi? mai exista cel care-mi scria candva ca se vede ca un alter ego al meu...un frate mai mare?
ma intrebam unde sunt acei mirifici fluturi de noapte despre care imi vorbeai... i-am descoperit, dar din pacate sunt atat de fragezi incat razele soarelui ii ucid... paradoxal lumina.. simbolul cunoasterii, al intelepciunii, imi ucide fluturii; imi distruge esenta...
am cunoscut si oameni minunati in tot timpul asta...oameni in care am regasit aceleasi mari , pesteri infinite... oamenii cu profunde reverberatii, dupa cum spuneai la un moment dat despre mine, despre noi... dar nu au reusit sa acopere golul lasat de tine... asta m-a facut sa invat ca iubirea si daruirea nu cunosc limite; ca de fapt nu reprezinta un procentaj care se imparte si se redistribuie de fiecare data la un alt numar de oameni, ci ca ele cresc odata cu mine... odata cu descoperirea celor in care ma regasesc
sunt atat de multe lucruri care ma macina, ti-as spune cate ceva despre toate...dar tu le-ai cunoscut deja... de aceea nu mai insist ...
stiu ca vei citi ceea ce ti-am scris si asta ma face sa nu mai astept vreo confirmare... (si ma intreb la 2 minute dupa ce iti scriu asta, cand ce imi recitesc mesajul "oare?")
te-as ruga sa-mi scrii si tu... insa fa-o doar daca simti

sper din tot sufletul sa fii bine... fericit poate
desi asta este marea mea dilema... pot cei ca noi sa fie pe deplin fericiti sau ne multumim cu o fericire relativa in lipsa celei absolute mintindu-ne ca o atingem in fiecare clipa?

ma intreb acum si nu vreau sa inchei fara sa-ti transmit si asta: ne-ai uitat?
oamenii mari au nostalgii?
se hranesc si ei cu acele clipe minunate ramase in trecut pentru a putea merge mai departe?
sau maturizarea te indeparteaza de toate acestea?
imi este atat de frica de ea... nu am trecut inca de stadiul de liceu, desi imediat imi termin primul an de facultate
ma tem ca nu cumva sa mi se distruga visele odata cu acceptarea lucrurilor... nu vreau sa traiesc in mizeria impusa de societate, de egoismul celor care o domina,
probabil de-asta nu am reusit inca sa inteleg dreptul, acela care ni se preda... care nu este nici pe departe idealul pe care imi doream sa il regasesc

ramai cu bine, dragul meu prieten
probabil voi mai reveni din cand in cand... in speranta ca vrei si tu asta
vor trece iar cateva zile in care voi astepta cu sufletul la gura sa fiu anuntata ca am un nou mail, iar apoi voi trece iar in incercarea de acceptare a schimbarii perpetue a lucrurilor
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://hobbitul.ro/
Kent
lector
lector
avatar

Numarul mesajelor : 314
Varsta : 27
Reputatie : 23
Data de inscriere : 06/12/2010

MesajSubiect: Re: scrisoarea unui copil plangacios   Mar Dec 28, 2010 3:06 am

Scuzati-mi lipsa de maniere si insensibilitatea, dar cui ii este adresat acest mesaj? Eu nu reusesc sa imi dau seama ce cauta pe un forum de dezbatere o scrisoare de dragoste... destul de emotionanta de altfel Smile
Tu esti copilul, iar prietenul tau e adultul?Razz Cunosc tot mai multe femei carora le place sa joace astfel de roluri Smile

Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
moiseiandra
asistent
asistent
avatar

Numarul mesajelor : 169
Varsta : 29
Localizare : Sibiu
Reputatie : 12
Data de inscriere : 04/02/2009

MesajSubiect: Re: scrisoarea unui copil plangacios   Mar Dec 28, 2010 3:57 am

Da, " maturizarea te indeparteaza de toate acestea". Pe masura ce citeam mi-am dat seama ca si eu gandeam asa, acum cativa ani, si eu era plina de intrebari, nedumeriri... cu timpul insa... fluturasii dispar in ceata societatii,iar idealul va disparea in intelegerea dreptului... singurul sentiment care nu dispare e dorul.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
sorana2503
asistent
asistent
avatar

Numarul mesajelor : 123
Varsta : 28
Localizare : Sighisoara/Sibiu
Reputatie : 26
Data de inscriere : 22/01/2010

MesajSubiect: Re: scrisoarea unui copil plangacios   Mar Dec 28, 2010 4:14 am

Maturizarea te indeparteaza de ce anume? De sentimente?
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
moiseiandra
asistent
asistent
avatar

Numarul mesajelor : 169
Varsta : 29
Localizare : Sibiu
Reputatie : 12
Data de inscriere : 04/02/2009

MesajSubiect: Re: scrisoarea unui copil plangacios   Mar Dec 28, 2010 4:47 am

... a scris:
ma intreb acum si nu vreau sa inchei fara sa-ti transmit si asta: ne-ai uitat?
oamenii mari au nostalgii?
se hranesc si ei cu acele clipe minunate ramase in trecut pentru a putea merge mai departe?
sau maturizarea te indeparteaza de toate acestea?

Maturizarea te indeparteaza prin grijile zilnice de cele clipe minunate pe care uiti sa le savurezi cand ai ocazia; griji care cu cat trece timpul cu atat mai multe apar. Ca sa spun mai simplu maturizarea nu te indeparteaza de sentimente,ci de inocenta.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Kent
lector
lector
avatar

Numarul mesajelor : 314
Varsta : 27
Reputatie : 23
Data de inscriere : 06/12/2010

MesajSubiect: Re: scrisoarea unui copil plangacios   Mar Dec 28, 2010 5:05 am

Eu zic ca omul se hraneste vesnic cu amintiri, cu clipele frumoase petrecute altaturi de persoane dragi. Eu sunt un visator... am momentele mele cand visez cu ochii deschisi Smile daca nu am timp sa o fac uneori, devin foarte irascibil. De asta am nevoie de spatiu mult, de oameni care sa nu traga de mine. Daca eu am chef sa sed si sa cuget, asta fac Razz
Nu cred ca asta se va schimba vreodata. Mereu o sa am nevoie sa ma hranesc cu aminitiri si vise, chiar si la 40 de ani.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
sorana2503
asistent
asistent
avatar

Numarul mesajelor : 123
Varsta : 28
Localizare : Sighisoara/Sibiu
Reputatie : 26
Data de inscriere : 22/01/2010

MesajSubiect: Re: scrisoarea unui copil plangacios   Mar Dec 28, 2010 5:36 am

Nici eu nu cred ca voi scapa vreodata de momentele de visare Razz Indiferent de cate griji ai, tot gasesti cateva momente ale tale sa visezi, sa te gandesti la oamenii dragi pe care i-ai intalnit, de care ti-e dor. Si nu ma refer neaparat la fosti iubiti Smile
Deci, consider ca "si oamenii mari au nostalgii". E bine sa visezi, dar devine o problema in momentul in care treci de la nostalgie la depresie sau cand iti doresti asa de mult ca un vis sa fie realitate incat nu mai esti multumit de alte lucruri marunte, cand nu mai poti fii fericit in realitatea ta.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
moiseiandra
asistent
asistent
avatar

Numarul mesajelor : 169
Varsta : 29
Localizare : Sibiu
Reputatie : 12
Data de inscriere : 04/02/2009

MesajSubiect: Re: scrisoarea unui copil plangacios   Mar Dec 28, 2010 5:40 am

Sigur, tin si eu minte cinele de Craciun, Pasti, in care ne adunam familia si incepea fiecare sa isi relateze amintirile frumoase si clipele de glorie, dar se intampla foarte rar. Si eu ma consider o visatoare, am si martori :p si la fel ca tine imi place spatiul meu personal, timpul meu pentru mine, am nevoie de liniste, motiv pentru care scriu cel mai bine noaptea. Dar noi avem 20 de ani, si nu trebuie sa mergem la servici, sa tinem o casa, sa avem grija de pustii nostrii, ceea ce inseamna ca avem infinit mai mult timp si mai putine responsabilitati decat parintii nostri de exemplu. Nu cred ca tine neaparat de vointa, personalitate, cat de timp.

Avem pe cineva cu o casa de tinut, de mers la servici si de crescut pusti. Nu ne ajutati, domn profesor, cu o opinie ?
Apoi mai avem notiunea de visator... in sensul de a-ti face planuri pentru viitor sau de a medita la ceea ce se intampla in prezent?
Apropo, de oamenii mari si nostalgiile,ati observat ca cei mai nostalgici sunt cei mai invarsta... o fi din cauza ca au motive (multe amintiri) sau mult timp ?
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
sorana2503
asistent
asistent
avatar

Numarul mesajelor : 123
Varsta : 28
Localizare : Sighisoara/Sibiu
Reputatie : 26
Data de inscriere : 22/01/2010

MesajSubiect: Re: scrisoarea unui copil plangacios   Mar Dec 28, 2010 6:45 am

Intr-adevar nu tine numai de personalitate... si de timp. Dar personalitatea e esentiala in modul de abordare a viselor. Unii viseaza cu nuante de nostalgie, de nemultumire, altii cu nuante de optimism. Nu e neaparat nevoie de foarte multa liniste pentru a visa cu ochii deschisi Razz Mie mi se intampla cel mai des in salile de curs Laughing Acolo nu te streseaza nimeni sa comunici si sa comentezi pe barfe care chiar nu te intereseaza... si daca cineva te streseaza, ai un motiv foarte bun sa expediezi persoana, spunand ca doresti sa fii atent la curs. Razz

Eu ma refer la notiunea de nostalgie ca meditatie cu ce se intampla in jur si ce se intampla cu tine insuti. E vital sa iti intelegi reactiile, sa iti stii slabiciunile, sa intelegi de ce te deranjeaza anumite lucruri din jur. Daca reusesti sa gasesti si solutii pentru ceea ce descoperi,cai de a-ti controla emotiile, nimic nu te poate rata Smile
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Deepred
profesor
profesor
avatar

Numarul mesajelor : 644
Varsta : 33
Localizare : La capatul curcubeului
Reputatie : 53
Data de inscriere : 06/09/2008

MesajSubiect: Re: scrisoarea unui copil plangacios   Mar Dec 28, 2010 7:01 am

Cu trecerea anilor idealismul se mai tempereaza. Supraevaluarile aferente au aceiasi soarta.Dar.. daca reusesti sa fii suficient de flexibil pentru a incerca sa-ti remodelezi visele..dispare si angoasa si resemnarea. Nostalgiile sunt ok ..atat timp cat nu se transforma in obsesie si ajungi sa-ti transformi prezentul in trecut. Si e aiurea .. ca si obsesia lui “ce ar fi fost daca?”. A fost. A trecut. Duca-se.
Meditatia... daca as putea ..duca-se si asta de la mine ca-s satula de ea. Nimic nu ma chinuie mai mult in viata asta decat introspectia.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://atelier.liternet.ro/articol/11504/George-Rosu-Alina-Andre
OpenMind
preparator
preparator
avatar

Numarul mesajelor : 44
Reputatie : -1
Data de inscriere : 09/12/2010

MesajSubiect: Re: scrisoarea unui copil plangacios   Mar Dec 28, 2010 9:01 am

Of, of, din scrisoarea de dragoste a bietei fete..voi faceti subiect de dezbatere. Dar daca tot ati inceput....

E adevarat ca e esential sa te autoevaluezi, dar nu trebuie sa faci o obsesie din asta...
Cat despre treaba cu controlul emotiilor, poate ma ajuti si pe mine... ca mi-e frica de sesiune... de examenele orale. La ultimul examen oral ce l-am avut m-am cam blocat.... nu mai eram in stare sa spun nimic, si asta s-a vazut si la nota. So, ceva sfaturi, Sorana?
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Kent
lector
lector
avatar

Numarul mesajelor : 314
Varsta : 27
Reputatie : 23
Data de inscriere : 06/12/2010

MesajSubiect: Re: scrisoarea unui copil plangacios   Mar Dec 28, 2010 9:11 am

Daaa, te rugam. Si ceva sfaturi pentru IDR daca se poate Very Happy
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
moiseiandra
asistent
asistent
avatar

Numarul mesajelor : 169
Varsta : 29
Localizare : Sibiu
Reputatie : 12
Data de inscriere : 04/02/2009

MesajSubiect: Re: scrisoarea unui copil plangacios   Mar Dec 28, 2010 10:52 am

meditatie + introspectie = hobby involuntar al meu. Mereu analizez si supraanalizez ce se intampla, ce s-a intamplat. Apropo "ce ar fi fost daca..." imi este inevitabil sa ma intreb ce ar fi fost daca. E drept, a fost, gata, nu te poti intoarce in trecut sa schimbi ceea a fost, dar te poti gandi la ceea ce va fi, la cum ai putea sa reactionezi mai bine in viitor. Mereu las trecutul sa imi invete viitorul.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
barbaru111
preparator
preparator


Numarul mesajelor : 26
Reputatie : 1
Data de inscriere : 11/12/2010

MesajSubiect: Re: scrisoarea unui copil plangacios   Mar Dec 28, 2010 11:46 pm

Autoobservarea este foarte importanta, iar impreuna cu meditatia devine foarte utila. Cred ca de aici incepe cunoasterea de sine, observandu-ti slabiciunile si invatand sa reactionezi mai bine in situatiile dificile, esti aproape sa devii o persoana puternica Smile Deepred, de ce spui ca te chinuie autoobservarea?
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
moiseiandra
asistent
asistent
avatar

Numarul mesajelor : 169
Varsta : 29
Localizare : Sibiu
Reputatie : 12
Data de inscriere : 04/02/2009

MesajSubiect: Re: scrisoarea unui copil plangacios   Mier Dec 29, 2010 12:28 am

Autoobservarea poate consuma foarte multa energie, pentru ca te gandesti intr-una ce ai facut, cum, daca a fost bine asa, daca puteai mai bine, de ce si un milion de alte intrebari si ganduri posibile si imposibile si deci poate provoca si foarte mult stres, mai ales daca esti o persoana perfectionista. Poate la asta se refera...
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Deepred
profesor
profesor
avatar

Numarul mesajelor : 644
Varsta : 33
Localizare : La capatul curcubeului
Reputatie : 53
Data de inscriere : 06/09/2008

MesajSubiect: Re: scrisoarea unui copil plangacios   Mier Dec 29, 2010 2:31 am

La un anumit moment am luat o decizie fara sa mi-o asum total. Evident.. a aparut intrebarea „oare totusi a fost bine?” si uite asa trecutul a ajuns sa reprezinte cosmarul prezentului.Am inceput sa sap haotic in mine in speranta ca o sa reusesc sa-mi gasesc linistea. Durerea isi vedea mai departe de travaliul ei…si-i mai chinuia si pe cei din jurul meu. Am riscat sa sfarsesc intr-o paranoia sora cu nebunia. Toate pana intr-o buna zi cand mi- am zis "Stop. Am ales..gata ..nu ma mai uit inapoi Consider ca ce am ales era singura optiune." Am mers mai departe refuzand sa ma mai gandesc la ce a fost. Si asa a aparut linistea, impacare cu mine si lumina pe chip.
Daca nu las chestii neasumate in prezent, am sansa ca in viitor sa nu am de-a face cu un trecut chinuitor. Daca ma gandesc cat de cat la ceea ce fac in prezent imi pot asigura un somn bun. Daca dorm bine in noaptea asta..maine am toate sansele sa fiu odihnita si fericita. Si asta e tot ce conteaza.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://atelier.liternet.ro/articol/11504/George-Rosu-Alina-Andre
moiseiandra
asistent
asistent
avatar

Numarul mesajelor : 169
Varsta : 29
Localizare : Sibiu
Reputatie : 12
Data de inscriere : 04/02/2009

MesajSubiect: Re: scrisoarea unui copil plangacios   Mier Dec 29, 2010 4:19 am

Asa e. Trebuie sa iti asumi orice dezicie iei, pentru ca in final tu, si numai tu, ai puterea de a hotari, si mai ales de a hotari ceea ce crezi tu ca e mai bine. Mai bine pentru tine, intotdeauna trebuie sa ai grija de tine in primul rand, in principal pentru ca daca tu nu ai grija de tine, de regula, nimeni nu are. In trecut e bine sa privesti ca sa sti ce sa nu faci in prezent, sau tocmai sa faci in prezent, daca trecutul a avut finalitate benefica. In trecut poti sa privesti si ca sa incepi sa poti repara prezentul, anumite decizii pe care le-ai luat si poti sa nu le agravezi in cel mai rau caz.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Deepred
profesor
profesor
avatar

Numarul mesajelor : 644
Varsta : 33
Localizare : La capatul curcubeului
Reputatie : 53
Data de inscriere : 06/09/2008

MesajSubiect: Re: scrisoarea unui copil plangacios   Mier Dec 29, 2010 6:21 am

moiseiandra a scris:
Mai bine pentru tine, intotdeauna trebuie sa ai grija de tine in primul rand, in principal pentru ca daca tu nu ai grija de tine, de regula, nimeni nu are.
Partial de acord. Trebuie totusi sa ai grija la derapaje. Grija e declinata din iubire.Iubirea de sine e importanta. Mai ales ca-i primul pas pe drumul spre iubirea aproapelui. ( In definitiv primul strat din "aproape"esti chiar tu. )Dar numai dupa ce atingi toate straturile iubirii esti implinit. Cumva.. grija pentru ceilalti inchide cercul.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://atelier.liternet.ro/articol/11504/George-Rosu-Alina-Andre
moiseiandra
asistent
asistent
avatar

Numarul mesajelor : 169
Varsta : 29
Localizare : Sibiu
Reputatie : 12
Data de inscriere : 04/02/2009

MesajSubiect: Re: scrisoarea unui copil plangacios   Mier Dec 29, 2010 7:12 am

Intotdeauna, in orice subiect trebuie avut grija la derapaje, orice exces este de evitat. Si apoi daca tu nu esti bine, nu poti avea grija si de altcineva, deci cumva daca vrei, prin a avea grija de tine de fapt ai grija si de ceilalti Razz . Parca nu as vrea sa intru in subiectul "iubire" as scrie pana maine dimineata si as completa 2 ore mai tarziu. Exista foarte multe tipuri de iubire si desi toate au o radacina comuna, fiecare evolueaza in felul ei, apoi e iubirea romantica. Acolo vad ceea ce vrei sa zici prin "straturile iubirii". Intr-o astfel de situatiem-am regasit de acum ceva timp si am pus intai persoana in cauza de atunci si nu pe mine, ceea ce in final s-a dovedit a fi o mare greseala = > au urmat numai regrete si "pumni in cap"..
"Grija e declinata din iubire" dar nu numai. Nu poti spune ca imi fac griji sa nu calc un catel/pisic nemaivazut pe strada cu masina, pentru ca il iubesc(pe animalut). Mi-e frica de caini, dar nu vreau sa ii calc dar nici nu ii iubesc, cel putin nu asa cum percep eu sentimentul de iubire.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Kent
lector
lector
avatar

Numarul mesajelor : 314
Varsta : 27
Reputatie : 23
Data de inscriere : 06/12/2010

MesajSubiect: Re: scrisoarea unui copil plangacios   Mier Dec 29, 2010 8:41 am

Intotdeauna trebuie sa ai grija de tine insuti in primul rand! De acord cu moiseiandra. Nu vreau sa sune egoist. Singurele persoane pe care o sa le pun inaintea mea, si la fericirea carora ma voi gandi inainte de a mea, vor fi copiii mei si sotia. In rest, pentru nimeni nu as lasa de la mine.
Moiseiandra, nu mai pune vreun barbat pe primul plan. Tu trebuie sa fii pe primul plan pentru el! Very Happy Acela e barbatul care te merita Smile
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Deepred
profesor
profesor
avatar

Numarul mesajelor : 644
Varsta : 33
Localizare : La capatul curcubeului
Reputatie : 53
Data de inscriere : 06/09/2008

MesajSubiect: Re: scrisoarea unui copil plangacios   Mier Dec 29, 2010 8:54 am

Adica tu pui mai presus de fericirea ta.. fericirea sotiei...dar andra sa nu faca asa cu niciun barbat. De ce? ierarhia e pe baza de sex?
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://atelier.liternet.ro/articol/11504/George-Rosu-Alina-Andre
Kent
lector
lector
avatar

Numarul mesajelor : 314
Varsta : 27
Reputatie : 23
Data de inscriere : 06/12/2010

MesajSubiect: Re: scrisoarea unui copil plangacios   Mier Dec 29, 2010 9:08 am

Cam asa ceva Deepred. Barbatul e dator sa isi faca sotia fericita, sa ii ofere securiate, respect, protectie sub aspectul reputatiei. Daca un cuplu se afla in situaita de a lua o decizie, barbatul ideal trebuie sa sugereze o rezolvare in asa fel incat sotia lui sa fie feiricita. Gresit ar fi ca barbatul sa sugereze ca deciziile luate de ei sa fie excelente pentru el. Nu stiu daca ai inteles Razz

Singurele datorii pe care sotia mea le va avea fata de mine, vor fi sa ma iubeasca, sa ma sprijine, sa ma ridice cand sunt cazut si sa stie sa imi spuna o vorba buna cand lucrurile nu merg asa cum ne-am fi dorit.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Deepred
profesor
profesor
avatar

Numarul mesajelor : 644
Varsta : 33
Localizare : La capatul curcubeului
Reputatie : 53
Data de inscriere : 06/09/2008

MesajSubiect: Re: scrisoarea unui copil plangacios   Mier Dec 29, 2010 9:25 am

Si cum iti dai seama ca o femeie e fericita? Da din coada? Laughing
Am inteles ideea.. dar..dar...pff..si ma invatase cineva ca secretul e sa zic "da draga" si sa clipesc frumos din gene macar pana imi pune nefericitul inelul pe deget.
Dar da, in baza experientei, trebuie sa recunosc ca tu ai dreptate si eu ma insel. Desi e .. trist...dezamagitor cumva..
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://atelier.liternet.ro/articol/11504/George-Rosu-Alina-Andre
Kent
lector
lector
avatar

Numarul mesajelor : 314
Varsta : 27
Reputatie : 23
Data de inscriere : 06/12/2010

MesajSubiect: Re: scrisoarea unui copil plangacios   Mier Dec 29, 2010 9:34 am

Da, da din coada! Glumesc.
Cand e fericita simt asta. Cand o femeie iubeste are ceva anume in privire, o sclipire... cand ma vede reusesc sa ii fur un zambet fara sa ii promit nu stiu ce poseta sau cele mai smechere rujuri de la cea mai scumpa firma. Very Happy
Asa ca, astfel imi dau seama cand o femeie e fericita. Poate castigi cu "da draga" si clipitul frumos din gene... cel mai nou model de geaca de la kenvelo:P Dar iti spun eu ca nu astea aduc adevarata fericire.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
moiseiandra
asistent
asistent
avatar

Numarul mesajelor : 169
Varsta : 29
Localizare : Sibiu
Reputatie : 12
Data de inscriere : 04/02/2009

MesajSubiect: Re: scrisoarea unui copil plangacios   Mier Dec 29, 2010 10:37 am

Nu cred ca e o ierarhie pe baza de sex. Fiecare face cum crede.
De acord cu Kent :"Barbatul e dator sa isi faca sotia fericita, sa ii ofere securiate, respect, protectie sub aspectul reputatiei", dar orice relatie romantica ar trebui sa se bazeze pe reciprocitate in primul rand. Relatiile adevarate care iti aduc fericirea sunt cele in care nu iti este greu sa vorbesti cu celalta persoana, relatia in care nu trebuie sa ascunzi ceva, sau nu ti se ascunde ceva, oricat de mic sau nesemnificativ(pe princiupul cine fura azi un ou, maine funa un bou), relatia care merge de la sine, care in momentul in care da de greu isi revine fara eforturi semnificative, relatia in care nici macar nu te mai gandesti la "alternative", relatia in care va intelegeti din priviri, relatia in care daca se asterne tacerea pentru mai mult de 5 -10 minute nu te simti ciudat gandindu-te la un subiect de discutie, relatia in care te simti absolut liber, liber sa alegi ceea ce doresti tu, si involuntar te vei trezi ca alegi in functie de amandoi, relatia care mie imi aduce fericire acum le are pe toate astea si mult mai multe, nu as putea sa le insir pe toate.
Apropo de intrebarea ta Deepred: " Si cum iti dai seama ca o femeie e fericita? Da din coada? " Da. "Da din coada" dar nu la propriu evident desi ar putea avea parul prins intr-o coada si sa dea din el Razz dar se vede si mai ales se simte. Fericirea, consider ca e o stare generala, dar poate consta si din cateva , doar cateva clipe deosebite.
Replica "da draga" nu duce nicaieri. Pe mine inelul nu ma impresioneaza, cel putin nu intr-un mod..."conservator". Faptul ca te logodesti cu cineva nu insemna nimic pentru mine, adica intr-adevar e un alt pas firesc intr-o relatie, da, un angajament, o promisiune, etc, dar inelul nu garanteaza fericirea. Eu prefer un angajament moral si personal fata de persoana pe care o iubesc. Eu sunt mai sigura pe un barbat din felul in care se poarta decat daca as avea pe deget o bucata de metal. Si daca se intreaba cineva, nu, nu cred ca o bucata de hartie are mai mare valoare morala sau de orice alt fel; ma refer desigur la certificatul de casatoarie. Toate astea sunt conventii sociale, ori eu prefer o conventie personala, intre mine si el.
Femeia fericita straluceste prin ochi, prin zambet, prin vorba dulce...

Eu, personal ma manifest ca un pusti de 10 ani Razz
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: scrisoarea unui copil plangacios   

Sus In jos
 
scrisoarea unui copil plangacios
Sus 
Pagina 1 din 4Mergi la pagina : 1, 2, 3, 4  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
IN IUSTITIA SIGNO VINCES :: FIGHT CLUB :: Ganduri imprastiate-
Mergi direct la: